Un deputat PNL, Ion Iordache, a decis să înceapă anul cu un subiect care face să roșească până și pereții Parlamentului: legalizarea prostituției. Proiectul său de lege propune reglementarea, autorizarea și controlul activităților de natură sexuală, cu argumentul că statul trebuie „să reglementeze realitatea, nu să se prefacă că nu o vede”.
Potrivit inițiatorului, fenomenul există oricum, doar că acum se desfășoară în „zona neagră”, fără controale sanitare, fără protecție juridică și sub dominația rețelelor de trafic de persoane. Legea ar introduce controale medicale periodice, reguli stricte și un cadru fiscal transparent.
Pe scurt: dacă tot există, măcar să fie cu bon fiscal.
Biserica: „Nu, nu și iar nu”
Patriarhia Română a reacționat prompt și categoric, declarând că legalizarea prostituției este „incompatibilă cu învățătura ortodoxă și cu respectarea demnității persoanei umane”.
Instituția consideră prostituția o formă gravă de exploatare și avertizează că legalizarea nu va reduce traficul de persoane, ci ar putea chiar favoriza degradarea morală a societății.
Președintele Nicușor Dan – liniște deocamdată
În ceea ce îl privește pe Nicușor Dan, nu există declarații recente legate de proiectul depus de deputatul PNL. Singura referință publică identificată este o intervenție mai veche în care discuta, într-un context economic, despre ideea legalizării prostituției ca posibilă sursă de venit bugetar, într-o dezbatere televizată.
Nu e clar dacă actualul președinte ar susține sau nu proiectul, dar istoricul arată că nu fuge de discuția tehnică pe subiect.
În timp ce Parlamentul dezbate dacă să fiscalizeze cea mai veche meserie din lume, Biserica avertizează că „nu e creștinește”, iar politicienii se prefac că nu știu despre ce e vorba — de parcă n-ar fi văzut niciodată un hotel cu lumina aprinsă la ora 3 dimineața în București.
Proiectul promite controale medicale, protecție juridică și scoaterea fenomenului din zona gri. Practic, România ar trece de la „pește” la „pește cu autorizație de funcționare”.
Olanda și Germania sunt două modele europene pe care politicienii din România le invocă des, dar pe care nu le înțeleg niciodată complet după cum se pare.
OLANDA – „Modelul vitrinelor”: libertate, fiscalizare, dar și umbre
Cum funcționează:
– Prostituția este legală și reglementată din 2000.
– Lucrătorii sexuali sunt PFA-uri cu acte în regulă.
– Bordelurile funcționează cu licență locală.
– Statul percepe taxe, iar lucrătorii au acces la asigurări sociale.
Avantaje:
– Control sanitar și fiscal clar.
– Protecție juridică pentru lucrători.
– Eliminarea unei părți din criminalitate.
Probleme reale:
– Traficul de persoane nu a dispărut.
– Zonele roșii au devenit magnet pentru turism sexual.
– Multe lucrătoare refuză să se înregistreze oficial de teamă de stigmat.
Concluzie Olanda:
Legalizarea a scos fenomenul din subteran, dar nu l-a „curățat”. A făcut ordine fiscală, nu morală.
GERMANIA – „Modelul industrial”: legal, reglementat, dar prea mare pentru a fi controlat
Cum funcționează:
– Prostituția este legală din 2002.
– Există bordeluri uriașe, unele cu sute de camere.
– Lucrătorii sexuali trebuie să se înregistreze și să facă controale medicale periodice.
– Contractele comerciale sunt perfect legale.
Avantaje:
– Protecție socială completă.
– Infracționalitate redusă în zonele reglementate.
– Statul încasează taxe consistente.
Probleme reale:
– Germania a devenit una dintre destinațiile principale pentru traficul de persoane în UE.
– Industria este atât de mare încât autoritățile nu pot controla tot.
– Criticii spun că legalizarea a creat o „industrie a exploatării cu acte în regulă”.
Concluzie Germania:
Modelul funcționează economic, dar moral și social este contestat. Legalizarea nu a eliminat abuzurile, doar le-a mutat într-un cadru birocratic.
România între cele două modele
Dacă proiectul PNL ar merge înainte, România ar trebui să aleagă între:
– Modelul olandez – mic, controlat local, fiscalizat, dar cu riscul turismului sexual.
– Modelul german – mare, industrializat, cu risc crescut de exploatare dacă statul nu are capacitate de control.
În ambele țări, legalizarea a adus ordine fiscală, dar nu a rezolvat problemele sociale.
