În ultimele zile Curtea Constituțională a devenit subiectul principal în spațiul public. Tocmai de aceea încercăm să deslușim pe cât posibil care este rolul și importanța acestei instituții.
Scurt istoric
În România, controlul constituţionalităţii legilor a fost consacrat pe cale pretoriană încă din anul 1912, atunci când Înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie a confirmat hotărârea dată în primă instanţă de Tribunalul Ilfov în celebrul „Proces al tramvaielor”, declarând competenţa instanţelor judecătoreşti de a cerceta concordanţa legilor cu Constituţia.
Mai târziu, urmând modelul european de justiţie constituţională, Constituţiile din 1923 şi din 1938 au prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, avea dreptul de a judeca neconstituţionalitatea legilor şi de a le declara inaplicabile în speţă. În acest sens, se prevedea la art. 103 alin.1 din Constituţia din 1923, preluat în art.75 din Constituţia din 1938, că „judecata asupra neconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul judecat”. Aceste Constituţii au consacrat astfel un control de constituţionalitate concentrat exercitat de instanţa supremă.
Constituţiile din perioada regimului comunist au creat doar o aparenţă în ceea ce priveşte controlul constituţionalităţii legilor; spre exemplu, potrivit Constituţiei din 1965, acesta era exercitat de către puterea legiuitoare.
Revoluţia din decembrie 1989 a marcat trecerea la un regim politic democratic. Adunarea Constituantă – care a ales o Comisie de redactare a proiectului Constituţiei României, formată din deputaţi şi senatori, precum şi din specialişti în domeniul dreptului constituţional şi al altor ştiinţe socio-umane – a adoptat, în şedinţa din 21 noiembrie 1991, noua Constituţie a României, textul acesteia fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.
Potrivit art.149 din Constituţia din 1991, aceasta a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
Art.152 din Constituţie prevedea că, „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională”. Astfel, în cursul lunii iunie 1992, judecătorii primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de 3, 6 şi, respectiv, 9 ani, Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnând câte un judecător pentru fiecare dintre cele trei perioade. Această modalitate de numire permite înnoirea Curţii Constituţionale din 3 în 3 ani, ceea ce contribuie la asigurarea independenţei judecătorilor faţă de autorităţile publice care i-au numit.
Primele decizii ale Curţii Constituţionale au fost pronunţate în data de 30 iunie 1992.
În anul 2003, urmare a revizuirii Legii fundamentale, art.142 alin.(1) a consacrat rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, acordându-i-se noi atribuţii, care îi sporesc importanţa în edificiul instituţional al statului de drept. Sursa: ccr.ro
Rolul curții
Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică.
La nivelul Legii fundamentale, astfel cum a fost republicată în urma revizuirii din anul 2003, Curtea Constituţională este reglementată în cuprinsul celor 6 articole ale Titlului V (art.142-147), dispoziţiile acestora fiind dezvoltate prin Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
În realizarea funcţiei sale de „garant al supremaţiei Constituţiei”, Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii. Sursa: ccr.ro
Structura Curții
Curtea Constituţională este alcătuită din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, iar actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Cvorumul pentru plen este de două treimi din numărul judecătorilor. Judecătorii au obligaţia de a-şi exprima votul afirmativ sau negativ, abţinerea nefiind permisă.
Plenul poate lua orice măsură necesară pentru buna desfăşurare a activităţii Curţii Constituţionale. În competenţa sa intră aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, preşedintele convoacă şi prezidează şedinţele acesteia, îndeplinind şi celelalte atribuţii prevăzute în Legea de organizare şi funcţionare a Curţii, precum şi în Regulament.
Aparatul Curţii Constituţionale este alcătuit din corpul magistraţilor – asistenţi, care îşi desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii, şi din personalul Secretariatului General, care asigură serviciile necesare funcţionării Curţii.
Structura personalului Curţii Constituţionale este reglementată prin Legea nr.361/2023.
Statutul judecătorilor Curții Constituționale
Curtea Constituţională este alcătuită din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Din cei 9 judecători, trei sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
Componenţa Curţii se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani, fiecare din autorităţile competente să efectueze numirile desemnând câte un judecător. Aplicarea acestui sistem de înnoire periodică a fost asigurată, la înfiinţarea Curţii, prin numirea primilor judecători pe durate de 3, 6 şi 9 ani, pentru fiecare din aceste durate fiind desemnat, în mod corespunzător, câte un judecător din fiecare grupă.
Judecătorii Curţii trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Aceste exigenţe i-au conferit Curţii Constituţionale privilegiul de a se fi impus, încă de la constituire, prin prestigiul de care s-au bucurat judecătorii săi.
Judecătorii sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia. După numire, ei depun individual, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, jurământul de credinţă, moment de la care începe exerciţiul mandatului lor. Prima Curte a depus acest jurământ la data de 6 iunie 1992. Ultima depunere a jurământului a avut loc la datele de 9 şi respectiv 15 iunie 2010.
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior. Totodată, judecătorilor le este interzis să facă parte din partide politice. Judecătorii Curţii sunt obligaţi, prin lege, să-şi îndeplinească funcţia cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei şi să se abţină de la orice activitate sau manifestare contrare independenţei şi demnităţii funcţiei lor.
Ei se bucură de imunitate şi nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor.
Judecătorii Curţii nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea biroului permanent al Camerei care i-a numit sau a Preşedintelui României, după caz. Preşedintele Curţii Constituţionale este egal în grad cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar ceilalţi judecători cu vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Sursa: ccr.ro
Jurisdicţii constituţionale din alte state AICI
Exemple:
Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii
Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii (engleză The Supreme Court of the United States) este instanța supremă a puterii judecătorești a Statelor Unite ale Americii (curte federală care ia decizii fără apel). Este totodată una din cele trei ramuri ale guvernului federal american[1], tribunal de ultim resort și unica curte de justiție instituită prin Constituție (curțile inferioare sunt instituite de puterea legislativă). Aria jurisdicțională a celei mai înalte curți federale este limitată la chestiunile constituționale în apel, sau alte câteva subiecte de drept care implică legislația federală sau state ale federației și străini (care pot fi state sau persoane) în primă instanță (care prin statut, este însă și ultima). În cea mai mare parte a timpului munca SCOTUS se reduce la validarea sau invalidarea constituționalității legilor deja adoptate dar contestate în chestiunea constituționalității lor. Curtea Supremă este deci interpretul permanent al Constituției americane – guvenatorul NYC, Charles Evans Hughes, spunea în 1908: „Constituția S.U.A. este ceea ce Curtea Supremă spune că este”, iar președintele Thomas Jefferson spunea la început de secol XIX că în Statele Unite „Constituția e un obiect de ceară modelată de mâna puterii judecătorești.”
Sediul actual al instituției datează din 1935 și este un edificiu situat în capitala federală (Washington) la est de Capitoliu. Arhitectural, edificiul este o replică a unui templu grec (mai exact templul zeiței (Pallas) Atena – „Parthenonul”), pe al cărei fronton estic se află un amplu grup statuar reprezentând unii dintre cei mai importanți dătători de legi cunoscuți de istoria universală, printre care Menes egipteanul, Hamurabi babilonianul, atenienii Dracon și Solon, spartanul Licurg, evreul Moise, împăratul roman Octavian și arabul Mahomed. Frontonul vestic (frontispiciul) al edificiului afișează motto-ul instituției, anume „Dreptate egală conform legii”. Sursa: wikipedia
Franța: Consiliul Constituțional Francez AICI
