O tânără născută în Piatra-Neamț, adoptată de o familie din Statele Unite în urmă cu 35 de ani, încearcă acum să-și găsească mama biologică și rudele rămase în România. Maria-Magdalena Roman speră că oamenii care au cunoscut familia sa sau au locuit în cartierul Dărmănești o pot ajuta să afle ce s-a întâmplat cu cei dragi.
Povestea sa a fost publicată pe pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, dedicată persoanelor adoptate care încearcă să își regăsească familiile biologice.
Maria-Magdalena s-a născut pe 12 august 1985, în Piatra-Neamț, iar în iunie 1991, când avea aproape șase ani, a fost adoptată de o familie din Statele Unite.
Acum încearcă să refacă legăturile cu trecutul, folosindu-se de informațiile păstrate în documentele de adopție și în ancheta socială.
Își caută mama, care locuia pe Aleea Ulmilor din Piatra-Neamț
Potrivit documentelor sale, mama biologică se numește Carmen Irina Roman, cunoscută și sub numele de Carmen Irina Lungu. În 1991 avea 26 de ani, ceea ce înseamnă că s-ar fi născut în jurul anilor 1964–1965.
La acea vreme era despărțită de soțul său, Constantin Lungu, iar ultima adresă cunoscută era într-o garsonieră de pe Aleea Ulmilor din Piatra-Neamț.
În actele de adopție apare și numele bunicii materne, Elena Roman, descrisă atunci ca fiind în vârstă și bolnavă. Un alt nume menționat este Lucreția Roman, existând posibilitatea ca bunica să fi purtat ambele prenume, Lucreția Elena.
„Mama mea biologică a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu mama mea adoptivă”
Un detaliu emoționant al poveștii este că mama biologică nu ar fi uitat-o după adopție. Potrivit mărturiei Mariei-Magdalena, aceasta a încercat de mai multe ori să ia legătura cu familia adoptivă, dorind să primească fotografii și să afle vești despre fiica sa.
Nu știe însă dacă cele două femei au mai comunicat ulterior.
„Știu că mama mea biologică a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu mama mea adoptivă, să primească fotografii și să afle cum sunt. Nu știu dacă au existat legături între ele după adopția mea, deoarece mama mea adoptivă a decedat în 2007 și nu a apucat să-mi spună”, povestește Maria-Magdalena.
Între timp, a rămas fără familia adoptivă, iar dorința de a-și cunoaște originile a devenit tot mai puternică.
„Astăzi nu mai am pe nimeni din familia mea adoptivă. Tocmai de aceea simt că a venit momentul să încerc să-mi găsesc rădăcinile, să aflu mai multe despre povestea mea și, poate, să descopăr că mai am o familie undeva în România.”
Apel către pietreni: cine își amintește de familiile Roman și Lungu?
Maria-Magdalena speră că foștii vecini, prietenii familiei sau rudele din Piatra-Neamț ar putea recunoaște numele și ar putea oferi informații care să o ajute să-și găsească mama.
„Caut orice informație despre familiile Roman și Lungu, despre mama mea, bunica maternă, rude, unchi, mătuși sau verișori. Poate că printre dumneavoastră se află foști vecini de pe Aleea Ulmilor, persoane care au cunoscut familia sau cineva care își amintește de această poveste.”
După 35 de ani de la adopție, femeia speră să afle dacă mama sa mai trăiește și dacă are rude în România.
Cei care dețin informații pot lua legătura cu administratorii paginii de Facebook The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României, unde a fost publicat apelul.
Poate că o simplă amintire a unui fost vecin din Piatra-Neamț va fi suficientă pentru a o ajuta pe Maria-Magdalena să găsească familia pe care o caută de atâția ani.
